 |
Newsletter nr. 20 - noiembrie 2009 |
|
|
|
|
|
 |
|
ANALIZA STRATEGICA - Reverse brain drain |
|
|
 |
|
|
|
 |
|
 |
|
|
Sunt convins ca 'brain drain' ca si concept nu mai reprezinta o noutate pentru nimeni. Sunt insa foarte putini cei care inteleg amplitudinea pe care fenomenul o are in Romania din ziua de azi.
Exista o serie de factori - mai directi sau mai subtili care converg cu succes la inmultirea celor care aleg o educatie internationala (in prima instanta) in dauna uneia autohtone:
|
| - |
nivelul scazut al educatiei romanesti universitare. Dotari, profesori, materii - toate sufera. Sta marturie orice top de universitati - in care nu veti gasi nici o universitate din Romania mai sus de pozitia 530
|
|
|
| - |
taxele de scolarizare decente - la universitatile europene in special. Multe dintre universitatile bune din tarile nordice, Franta, Italia, Spania, Benelux sau chiar Marea Britanie au taxe comparabile cu ale universitatilor romanesti sau, in orice caz, taxe pe care multi si le pot permite. |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
| - |
dezvoltarea retelelor de agenti educationali in Romania. Multe dintre universitatile internationale si-au dezvoltat retele de agenti in Romania care le prezinta tinerilor oportunitatile pe care acestea le ofera. |
Unul dintre factorii mai subtili care, am aflat din discutiile cu ei, influenteaza deciziile tinerilor de a pleca spre alte zari in cautarea unui viitor, este imaginea posibilitatilor ulterioare. Din nefericire (din nou) imaginea pe care tinerii si-o formeaza despre posibilitatile lor ulterioare este decisa in mare parte de mass-media - care in foarte putine cazuri raporteaza despre cat de mult investesc unele companii in formarea angajatilor tineri, despre reala meritocratie care troneaza in general in mediul privat si oglindeste mult mai mult realitatile aparatului de stat (cu multele sale probleme) sau exceptiile spectaculoase de la regula - in cazul companiilor private.
Toate aceste motive (coroborate si cu altele, depinzand de la caz la caz) fac sa existe in acest moment o miscare consistenta de migrare a creierelor romanesti catre universitati internationale. Sigur, fenomenul nu este unul nou. Insa a prins aripi odata cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana (care a facut ca taxele de scolarizare ale unei universitati sa fie aceleasi pentru toti cetatenii UE) si odata cu raspandirea in profunzime a informatiilor despre posibilitatile oferite de scolile internationale. E relativ usor de inteles de ce un tanar va alege sa dea 3000 de euro pe an in loc de 1500 si sa mearga la o scoala care, chiar daca nu este Oxford sau Sorbonna, are in campus o masina de formula 1, un tunel de vant si un profesor nominalizat la premiul Nobel.
Si nici macar recesiunea economica nu pare sa fi afectat foarte tare aceasta tendinta - pentru ca desi puterea de cumparare a multor parinti s-a redus, si scolile au reactionat - o parte dintre ele scazand taxele sau crescand posibilitatile de imprumuturi pentru studii.
Deci brain drain exista, ba chiar la cote ridicate si exista o serie de actori care isi impart cumva responsabilitatea - sau mai corect spus iresponsabilitatea pentru acest fenomen (Statul, universitatile romanesti, presa si chiar si companiile private). Din ce in ce mai multi tineri romani cauta o educatie internationala. Ceea ce este cumva normal in conditiile unei piete educationale competitive.
Pornind de la aceasta premisa, ce se poate face?
Se poate face ceea ce se numeste 'reverse brain drain' sau repatrierea creierelor.
Cine?
Pentru mine, care activez de ceva vreme in aceasta piata a serviciilor de educatie - interna si internationala, intrebarea de mai sus este una retorica. Din experienta mea, statul roman a fost pana la acest moment, in aceasta directie - incoerent si incapabil. Programul "Bursa Speciala Guvernul Romaniei" - singurul program care oferea finantare tinerilor talentati pentru a merge sa studieze la universitati internationale cu conditia sa se reintoarca sa lucreze in Romania in aparatul de stat este plin de exemple de esecuri exceptionale - administratorii programelor nereusind sa inteleaga valoarea abilitatilor si cunostintelor tinerilor pe care i-au finantat si nereusind sa ii plaseze in pozitii in aparatul de stat unde acestia intr-adevar sa isi poata etala valoarea - astfel incat sa reuseasca sa faca o diferenta.
Deci actorii pe care ii vizez in aceasta directie sunt companiile private - cu precadere multi-nationalele.
De ce?
Aici cred ca este cheia de bolta a intregului demers. Si cred cu tarie ca exista o serie de argumente pragmatice foarte usor de dedus.
1. Pentru ca repatrierea este o optiune reala pentru multi dintre cei care merg sa studieze in strainatate.
Un proces de brain-drain complet implica doua decizii din partea unui tanar:
a. aleg sa imi fac studiile la o universitate internationala
b. aleg ca dupa terminarea studiilor sa raman sa lucrez pe o perioada nederminata in afara granitelor.
In mintea foarte multor tineri care aleg sa isi faca studiile in strainatate nu exista o conditionare stransa intre cele doua. In prima instanta devine evident ca 'este bine sa am o educatie de calitate - daca imi permit'. Decizia b - este una care are mult mai multe variabile - tara in care ma aflu, felul in care sunt tratat, oportunitatile pe care mi le-am creat pana la acest moment, oportunitatile pe care le-as putea avea in alta parte, relatia cu familia.
Astfel, exista un procent semnificativ care stiu cumva de la inceput ca merg doar pentru studii si ca doresc sa se intoarca la terminare. O alta parte (mare) sunt cei care nu isi pun problema de la inceput daca vor sa se intoarca sau nu si se hotarasc pe parcurs - in functie de factorii enumerati mai devreme - si o alta parte sunt cei care ar vrea sa ramana dar nu au reusit (din diverse motive) sa isi gaseasca un loc de munca satisfacator in tara de destinatie. As indrazni sa apreciez ca in total numarul celor pentru care intoarcerea in tara reprezinta o alternativa foarte serioasa este undeva aproape de 50%.
2. Pentru ca ar fi o oportunitate excelenta pentru companii
Am fost invitat de curand la o conferinta in care reprezentanti ai departamentelor de resurse umane dintr-o serie de companii mari din domenii diverse din Romania au fost pusi fata in fata cu reprezentanti ai mediului academic. Una dintre intrebarile la care reprezentantii mediului de afaceri au fost solicitati sa raspunda a fost: 'Ce competente va asteptati sa gasiti la un tanar absolvent de facultate?'. Raspunsul oamenilor de business din sala a fost urmatorul 'Sa aiba competente de baza de operare pe PC si sa stie macar o limba straina'.
Pentru mine, raspunsul a fost mai mult decat relevant - in raport cu masura in care majoritatea universitatilor din Romania instruiesc oameni specializati, pregatiti din punct de vedere practic pentru a profesa intr-un domeniu, oricare ar fi el.
Aici cred ca intervine marea diferenta dintre absolventii universitatilor romanesti si cei ai universitatilor internationale.
Din triada 'cunostinte - abilitati - atitudine' din care orice om de resurse umane si-ar dori ca un potential angajat sa aiba cat mai mult - astfel incat investitia companiei sa fie minima, majoritatea universitatilor romanesti lucreaza la primul nivel - la cunostinte. Si chiar si acelea, in peste 50% dintre cazuri fie nu sunt updatate, fie nu au nici un fel de relevanta practica (avand in vedere numarul extrem de mic de oameni de business care se regasesc ca profesori). Daca vine vorba despre partea practica, acolo lucrurile sunt si mai tragice. Practica obligatorie a multor studenti se rezuma la adeverinta de la tata de la firma sau in xeroxurile si cafeaua pe care le fac la compania X (aici si companiile au o parte consistenta de vina).
Fara sa ne referim la universitatile de top - pentru ca nu si-ar avea rostul nici un fel de comparatie, exista un numar consistent de universitati internationale - pe care le putem numi 'de rang doi' - care sunt foarte bine dotate, organizate si care 'produc' absolventi super-echipati pentru a intra in piata muncii. Multe dintre universitati lucreaza in parteneriate stranse cu companii private - si asta inseamna informatii sau studii de caz preluate din realitatile curente de business, inseamna profesori care sunt practicieni, inseamna stagii serioase si bine organizate in interiorul companiilor partenere. Dotarile de care beneficiaza aceste institutii sunt in general unele de exceptie - astfel incat studentii sa iasa echipati cu abilitati practice la terminarea studiilor.
Sistemul de evaluare al cunostintelor - cel putin in sistemul anglo-saxon si in cele apropiate (tarile nordice, Benelux) se bazeaza pe proiecte, prezentari si evaluari constante pe tot parcursul anului.
Aditional, experienta unui mediu international timp de 4 sau 5 ani reprezinta in sine o experienta de formare extrem de valoroasa si in mod evident foarte utila in conditiile unui viitor loc de munca intr-o companie multinationala.
In rezumat, majoritatea absolventilor de universitati internationale vin cu o echipare personala valoroasa si reprezinta angajati cu potential mare de crestere. Vom vorbi intr-un alt articol despre costurile si efortul pe care il implica o asemenea actiune.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
|
 |
|
|
|
|
| RECOMANDA |
|
| Recomanda acest newsletter prietenilor tai |
| • Recomanda |
|
| ABONARE |
|
| Daca ai primit acest newsletter de la un prieten si vrei sa te abonezi: |
| • Abonare |
|
| CONTACT |
|
Str. Dogarilor, nr. 12, Sector 2, Bucuresti
Tel: +40-21-318 89 27 / 318 89 28
Fax: +40-21-318 89 29 |
|
|
|
